Conform art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa (asa zisa munca la negru), constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata.
INSA, conform art. 264 alin. (4) din Codul Muncii, primirea la munca a mai mult de 5 persoane, fara incheierea unui contract individual de munca, constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Plecand de la aceste prevederi legale, care sanctioneaza munca la negru, in practica s-a pus problema daca în sintagma „fara încheierea unui contract individual de munca” prevazuta de Codul muncii, se include şi situatia contractului individual de muncă suspendat, respectiv daca munca prestata de un salariat pe durata suspendarii contractului sau individual de munca este considerata munca la negru.
Aceasta chestiune de drept a fost dezlegata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) prin pronuntarea unei hotarari prealabile, ca urmare a sesizarii formulate de Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 18.248/233/2013.
Astfel, prin Decizia nr. 20/2016, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, ICCJ a statuat ca in sintagma „fara încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat.
In baza dispozitiilor Codului de procedura civila, dezlegarea data de Inalta Curte este obligatorie pentru toate instantele nationale incepand cu data publicarii Deciziei ICCJ in Monitorul Oficial, respectiv 21 septembrie 2016. Rezulta asadar ca, incepand cu aceasta data, nu mai sunt permise interpretari privind natura muncii prestate pe durata suspendarii contractului individual de munca, aceasta urmand sa fie considerata munca la negru si sanctionata contraventional sau penal, dupa caz.
Motivarea deciziei ICCJ elucideaza anumite aspecte cu privire la suspendarea contractului de munca si munca la negru !
În motivarea deciziei sale, ICCJ a aratat ca, daca s-ar interpreta textul art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii numai în litera lui si nu s-ar considera ca în sintagma „fara încheierea unui contract individual de munca” se include şi situatia contractului individual de munca suspendat, atunci ar putea ramane fara continut tot sistemul de protectie impotriva muncii la negru, sistem care a stat la baza introducerii acestei reglementări în legislatia muncii, deoarece angajatorul va putea sa încheie contracte individuale de munca, pe care apoi sa le suspende, dar salariatii să continue sa presteze munca, desi tocmai aceste efecte ale contractului individual de munca sunt suspendate, conform art. 49 alin. (2) din Codul muncii.
Interpretarea data de ICCJ o apreciem corecta din motive usor de inteles. Astfel, in condiţiile în care desi contractul de munca este suspendat, totusi se prestează o activitate de catre salariat, se incalca efectele legale ale suspendarii contractului de munca, efecte care vizează, în principal, suspendarea prestarii unei munci de către salariat si platii drepturilor salariale de catre angajator.
Deci, prin prestarea unei munci pe durata suspendarii contractului de munca, se ajunge la situatia in care salariatul desfasoara o activitate platita, dar care nu este declarata autoritaţilor publice, scopul fiind evident cel de sustragere de la plata impozitelor si a contributiilor sociale aferente, situatie care se circumscrie tocmai notiunii de „munca la negru”.