Avocații Law Partners de multe ori sunt nevoiți să desființeze anumite mituri perpetuate pe internet (și nu numai) în ceea ce privește dreptul familiei. Unul dintre aceste mituri este mitul ”custodiei exclusive”.
Se impune totuși a se preciza încă de la început faptul că noțiunea de ”custodie a copilului” nu se regăsește printre prevederile Codului civil, însă această expresie este arhicunoscută în limbajul curent. Din punct de vedere legal, atunci când ne referim la drepturile și obligațiile părinților asupra copiilor lor, ne referim la autoritatea părintească.
Astfel, se poate obține ”custodia exclusivă a minorilor”, respectiv exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către un singur părinte? Dacă da, în ce condiții? Ei bine, regula consacrată de prevederile Codului civil este ca ”după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”, art. 397 Cod civil.
Însă potrivit prev. art. 398 Cod civil, ”Autoritatea părintească poate fi exercitată în mod exclusiv de unul dintre părinți doar pentru motive întemeiate și doar dacă instanța de judecată hotărăște astfel având în vedere interesul superior al copilului”.
Din păcate, legiuitorul nu a enumerat în cuprinsul art. 398 Cod civil motivele întemeiate, nici măcar exemplificativ, tocmai datorită multitudinii de situații concrete care pot contura interesul copilului ca fiind acela ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte.
Arătăm că potrivit prev. art. 507 din Codul civil, autoritatea părintească poate fi exercitată de un singur părinte în următoarele situații: ”Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se afla în neputință de a-și exprima voința”.
În ceea ce privește decăderea din exercitarea drepturilor părintești arătăm că aceasta se dispune doar de către instanța de judecată și doar în cazurile în care părintele respectiv pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin: relele tratamente aplicate acestuia, consumul de alcool sau stupefiante, purtarea abuzivă, neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești sau atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Prin urmare, pentru a se putea dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor să fie exercitată de către un singur părinte (custodie exclusivă) trebuie să existe probe solide care să ateste faptul că interesul superior al minorului este ca autoritatea părintească să se exercite doar de către un singur părinte. Un simplu dezinteres manifestat față de minori sau faptul că părinţii locuiesc în ţări diferite sau la o distanță destul de mare nu constituie motive suficiente pentru ca un judecător să dispună custodia exclusivă.
Important de menționat este și faptul că ori de câte ori se modifică situația de fapt, se poate dispune modificarea modalității de exercitare a autorității părintești.
Un alt mit perpetuat este mitul ”abandonului de familie” sau mitul ”părăsirii domiciliului conjugal”.
Conform art. 378 din Codul penal, abandonul de familie constă în săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit la întreținere a uneia dintre următoarele fapte:
- părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunând persoana în cauză la suferinţe fizice sau la suferințe morale;
- neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
- neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de abandon de familie este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Această pedeapsă se va aplica și în situația neexecutării cu rea-credință de către cel condamnat a prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească.
De precizat este faptul că acțiunea penală privind infracțiunea de abandon de familie se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respective a celeilalte părți. Astfel, persoana vătămată (cealaltă parte) trebuie să depună la organele de cercetare penală o plângere prealabilă motivată, iar numai în situația în care într-adevăr există motive care să conchidă la săvârșirea vreunei infracțiunii se va dispune trimiterea în judecată.
În acest sens, arătăm că dacă relația dintre părți este destrămată și efectiv nu se mai poate continua, simpla plecare din domiciliul conjugal nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii de abandon de familie sau cu părăsirea domiciliului conjugal.
Mai mult decât atât, ținem să precizăm faptul că nu există noțiunea juridică a ”părăsirii domiciliului conjugal”. Respectiva noțiune pornește dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale ce reglementează abandonul de familie. Însă aceste situații plecarea din locuința unde are domiciliul împreună cu soțul/soția, nu are nicio legătură cu părăsirea domiciliului conjugal, în special când există abuzuri fizice sau psihice.
Mitul ”pierderii custodiei copiilor”
De multe ori primim următoarea întrebare: dacă divorțez pierd custodia copiilor? Nimic mai neadevărat!!
Așa cum am precizat și mai sus, la mitul custodiei exclusive, autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți în comun. Desfacerea căsătoriei părților nu influențează ”custodia” minorilor. Părțile pot ajunge la un consens privind exercitarea custodiei sau în lipsa acestuia, instanța de judecată se va pronunța în baza interesului superior al minorilor.
Menționăm din nou faptul că doar în baza unor probe solide și care fac dovada că viața, sănătatea sau dezvoltarea minorilor este pusă în pericol, instanța de judecată va putea dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte, respectiv custodia exclusivă.
* Prezentul articol nu reprezintă consultanță juridică în sensul Legii 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. De asemenea, să aveți în vedere faptul că fiecare caz este diferit, iar soluția diferă în funcție de probele administrate în cauză. Pentru informații complete, vă recomandăm să vă adresați unui avocat specializat în dreptul familiei.
Av. Ruxandra SIMIONESCU | Senior Partner @BRANCOV SIMIONESCU TODOR SCA
#mythbusted #familylaw #lawpartners