Responsabilitate în practica medicală. Malpraxis – temei și procedură.

Ce este malpraxisul medical?

În România, malpraxisul medical este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, termen reglementat astfel prin Legea nr. 95/ 2006 privind reforma în domeniu sănătății.

Din punct de vedere juridic, pentru a se putea vorbi despre malpraxis trebuie îndeplinite condiții cumulative privind eroarea, prejudiciul precum si o legătura de cauzalitate directă și certă.

Această legătură de cauzalitate este elementul cel mai dificil de probat în malpraxis întrucât presupune analiza documentelor medicale, medico-legale, administrarea unor expertize, toate acestea pentru a demonstra fără dubiu relația cauză-efect.

Cui i se poate atrage răspunderea pentru malpraxis?

Conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății pot răspunde:

  • Personalul medical: medic, medic stomatolog, farmacist, asistent medical, moașa

Articolul 653 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/ 2006 defineşte personalul medical ca fiind medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.

Personalul medical răspunde pentru eroare (neglijență, imprudență sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiei). Totodată, personalul medical răspunde și pentru nerespectarea reglementarilor legale privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

O categorie de asemenea foarte importantă pentru care personalul medical se face responsabil, este depășirea limitelor competenței, însă aici trebuie făcută o distincție foarte importantă în sensul că acesta nu va fi responsabil daca se ivește un caz de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară.

Personalul medical NU se va face răspunzător de malpraxis medical în ipoteza în care prejudiciul produs se datorează:

a. condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;

b. când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.

  • Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale

Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:

a. infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;

b. defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;

c. folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;

d. acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.

Unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

  • Producătorii de echipamente medicale sau de medicamente

Producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în perioada de garanţie/valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.

Cui ne adresăm pentru a reclama un caz de malpraxis?

Pentru cazurile de malpraxis, pacientul sau succesorii persoanei decedate pot sesiza Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică;

În egală măsură pacientul se poate adresa (i) Colegiului Medicilor pentru o raspundere disciplinară, (ii) direct instanței de judecată pentru raspunderea civilă, (iii) organelor de urmarire penală pentru o raspundere penală sau chiar (iv) administraţiei unității sanitare, pentru o răspundere în baza Codului Muncii.

Care este procedura care trebuie urmată, în funcție de autoritatea căreia alegem să ne adresam?

În cazul în care pacientul sau succesorii persoanei decedate aleg să sesizeze Comisia din cadrul Direcției de Sănătate Publică, aceasta va desemna un grup de experți, în vederea analizării ansamblului de documente medicale urmând să procedeze și la audierea persoanelor implicate.

Comisia va emite o decizie în termen de maxim 3 luni de la data sesizării, care va stabili daca a existat sau nu un caz de malpraxis iar această decizie va putea fi atacată ulterior în instanţă de pacient şi/sau medic.

La emiterea deciziei privind existența sau nu a cazului de malpraxis, Comisia va avea in vedere următoarele criterii:

  • existența unei fapte produse în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic si tratament
  • fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral
  • vinovăția făptuitorului
  • raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu

În cazul în care pacientul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată în raza căreia a avut loc actul de malpraxis, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

Trebuie retinut faptul ca actele de malpraxis se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezinta infracțiuni.

Dacă ne adresăm Colegiului Medicilor pentru a sancționa disciplinar personalul medical trebuie să avem în vedere că trebuie să ne raportam la o faptă săvârșita cu vinovăție prin care se încalcă:

  • legile şi regulamentele profesiei medicale,
  • Codul de deontologie medicală şi regulile de bună practică profesională,
  • Statutul Colegiului Medicilor din România,
  • deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMR, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale CMR.

Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile iar plângerea se adresează colegiului medicilor din care face parte medicul.

După efectuarea cercetărilor, sancțiunea disciplinară aplicabilă poate consta în:

  • mustrare
  • avertisment
  • vot de blam
  • amenda de la 100 lei la 1500 lei
  • interdicția de a exercita profesia ori anumite activități medicale pe o perioadă de la o lună la 1 an
  • retragerea calităţii de membru al CMR

Decizia pronunțata de către comisia de disciplina poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare.

Răspunderea disciplinara a membrilor Colegiului Medicilor din Romania nu exclude nici răspunderea penală, nici răspunderea civilă.

În cazul în care pacientul optează să sesizeze direct instanţa de judecată, analizarea cazului de malpraxis se va realiza exclusiv de către instanţă, care va administra toate probele, inclusiv expertiza de specialitate.

Răspunderea penală intervine ori de câte ori fapta săvârșită de medic întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Din perspectivă penală, dacă se constată că medicul a acționat cu diligență, a făcut tot ce era posibil în condițiile respective pentru a pune cel mai exact diagnostic și a ales cel mai bun tratament și orice medic ar fi acționat la fel, în aceleași condiții, rezultă că suntem în prezența unei erori invincibile. Acest tip de eroare înlătură vinovăția medicului.

Pentru stabilirea corectă a tuturor împrejurărilor săvârșirii unei fapte de malpraxis medical, organul de urmărire penală apelează la specialiști în medicină, dispunând efectuarea unor expertize medico-legale.

Totodată, organul de urmărire penală solicită relații de la Colegiile medicale județene sau naționale, care au sarcina să examineze fapta comisă și să comunice concluziile la care au ajuns.

Atât în fața instanței de judecată cât și prin plângerea penală formulată, pacientul sau familia acestuia poate solicita daune materiale sau morale.

Răspunderea civila medicala a primit o reglementare proprie, odată cu intrarea in vigoare a legii 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, acest act normativ încercând sa se constituie practic intr-un cod al sănătății publice.

În consecință, în prezent, în Romania exista cadrul legislativ pentru ca pacientul prejudiciat să fie despăgubit și medicul vinovat să fie pedepsit. Astfel încât, alături de specialiștii în medicină, asigurăm reprezentarea clienților, analizând cauzele din sfera dreptului medical coroborând aspecte de drept și de medicină.

Av.Ramona Todor-Maftei | Senior Partner  BRANCOV SIMIONESCU TODOR S.C.A.