Acordarea autorității părintești în mod exclusiv unuia dintre părinți reprezintă una dintre cele mai multe abordări pe care le întâlnim ca și avocați de dreptul familiei. Mulți dintre părinți se confruntă cu foarte multe situații neplăcute și vor să își cunoască în amănunt drepturile, dar și obligațiile pentru a-i putea îngriji cât mai bine pe minorii lor.
Potrivit prevederilor Codului civil, dar și a practicii constante a instanțelor de judecată, regula în materie de autoritate părintească o reprezintă exercitarea acesteia în comun de către ambii părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi ținând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
Drept urmare, înlăturarea unuia dintre părinți de la exercitarea autorității părintești, respectiv acordarea autorității părintești în mod exclusiv unuia dintre părinți este o măsură excepțională (excepția de la regulă), care poate fi luată doar în baza unor motive temeinice.
Menționăm că singura autoritate competentă să se pronunțe asupra unei cereri de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv de către un singur părinte este instanța de judecată. În orice astfel de proces, trebuie administrate mijloace de probă prin care să se poată face dovada concretă de către părintele solicitant că există o vătămare a interesului superior al copilului, care se află sub autoritatea ambilor părinți, precum și demonstrarea faptului că singura soluție avută la dispoziție este exercitarea autorității părintești exclusive de către părintele care solicită.
Prin Legea nr. 123/2024 s-au adus modificări Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în sensul că legiuitorul a inclus ca și motive întemeiate de acordare a autorității părintești în mod exclusiv unuia dintre părinți și înstrăinarea părintească, încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte și oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil.
Astfel, conform formei actuale a prevederilor art. 36 alin. (7) din Legea 272/2004, sunt considerate motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte următoarele:
- încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, respectiv situațiile în care unul dintre părinți împiedică accesul celuilalt părinte la copil, prin acțiuni directe sau indirecte cum ar fi refuzul de a permite vizite, obstrucționarea comunicării, sau chiar denigrarea celuilalt părinte în fața copilului.
- alcoolismul și /sau dependența de droguri a celuilalt părinte, respectiv consumul de băuturi alcoolice și de substanțe ilicite care afectează capacitatea părintelui de a se îngriji de minori,
- boala psihică, în această situație ne referim la diagnosticarea unuia dintre părinți cu o boală mentală care îi afectează capacitatea de a se îngriji de minor, precum și de a-i oferi un mediu sigur si stabil.
- violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, includem aici orice formă de abuz fizic, psihologic sau emoțional,
- înstrăinarea părintească este definită ca fiind o „formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți”, familia extinsă sau familia substitutivă, „în mod intenționat, urmărit sau asumat și apropriat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată față de oricare dintre părinți.”
Producerea stării de înstrăinare părintească nu incumbă exclusiv unuia dintre părinți ci aceasta poate fi și rezultatul unor acțiuni întreprinse de membrii familiei extinse a minorului (bunici, unchi, mătuși,etc) sau ai familiei substitutive (prieteni apropiați, afini până la gradul al IV -lea sau asistenți maternali).
Mai multe informații despre înstrăinarea părintească găsiți aici.
- condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă,
Prin condamnarea unuia dintre părinți la una din infracțiunile de mai sus, instanțele constată comportamentul violent al unuia dintre părinți, iar prin urmare se poate solicita instanței de judecată și protejarea minorului prin acordarea autorității părintești în mod exclusiv celuilalt părinte. În acest sens, menționăm că profilul moral al părintelui condamnat de exemplu pentru trafic de persoane poate avea impact direct asupra minorilor şi poate crea un risc pentru aceștia în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate.
- oricare altă imposibilitate obiectivă a părinţilor de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil,
Includem aici divergențele părinților, precum și la viziunile diferite ale acestora cu privire la minori, ceea ce duc la o incapacitate de a comunica eficient. Cu titlu de exemplu putem menționa refuzul repetat al părintelui nerezident în a-și da acordul pentru ieșirea din țară a copilului.
- orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Prin sintagma “orice alt motiv legat de riscurile pentru copil” legiuitorul a lăsat în sarcina instanțelor de judecată spre analiză toate situațiile concrete, particulare fiecărui caz în parte. În acest sens, menționăm Sentința civilă nr. 7259/2021 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință prin care instanța a reținut că există o multitudine de alte situații concrete care justifică exercitarea autorității părintești exclusive, fie că vorbim despre atitudinea pasivă, dezinteresul unui părinte, fie de situații obiective, cum ar fi distanța foarte mare dintre părți și/sau absența mijloacelor de comunicare. În speța respectivă, instanța a constatat și apreciat că ”lipsa de interes a tatălui în dezvoltarea fizică și psihică a minorului, dar și refuzul comunicării cu reclamanta, fiind argumente mai mult decât suficiente în sensul necesității ca autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în mod exclusiv de mamă”.
Așa cum se poate observa legiuitorul a prevăzut o serie de motive întemeiate în baza cărora se poate dispune acordarea autorității părintești în mod exclusiv unuia dintre părinți, însă fiecare situație va trebui analizată în detaliu pentru a se vedea dacă într-adevăr instanța poate pronunța o astfel de soluție având în vedere interesul superior al minorului.
Prezentul articol nu constituie consultanță juridică în sensul Legii 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Pentru o consultanță juridică referitoare la exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, vă rugam sa ne scrieți la office@law-partners.ro și vă va răspunde un avocat specializat în dreptul familiei.
Fondator @ BRANCOV SIMIONESCU SCA